Definita cuvantului percheziție
PERCHEZÍȚIE, percheziții, s. f. Cercetare făcută de către organele de urmărire penală sau de procuror asupra unei persoane (bănuite de o infracțiune) sau în locuința acestuia, pentru găsirea și ridicarea probelor materiale ale infracțiunii sau pentru descoperirea infractorului. ♦ P. gener. Scotocire. [Var.: perchizíție, (înv.) perchizițiúne s. f.] – Din fr. perquisition.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu percheziție
FILIÁȚIE s.f. 1. Înrudire în linie descendentă; descendență. 2. (Fig.) Legătură stabilită între fapte, între lucruri care derivă unul din altul. [Pron. -li-a-ți-e, gen. -iei, var. filiațiune s.f. / cf. fr. filiation, lat. filiatio]. Vezi definitia »
DISCROMATOPSÍE s. f. (Med.) Incapacitate de a distinge culorile. – Din fr. dyschromatopsie. Vezi definitia »
MANDUCÁȚIE s.f. (Rar) Acțiunea de a mânca. [Gen. -iei. / < lat. manducatio, fr. manducation]. Vezi definitia »
-GEUZÍE elem. „gust”. (< fr. -gueusie, germ. -geusie, cf. gr. geusis) Vezi definitia »
ZORALÍE, zoralii, s. f. Numele unui dans popular (caracterizat prin sărituri neregulate) și melodia după care se execută; ca-la-ușa-cortului. [Var.: zuralíe s. f.] – După tc. zorlu „violent, puternic”. Vezi definitia »