Definita cuvantului percheziție
PERCHEZÍȚIE, percheziții, s. f. Cercetare făcută de către organele de urmărire penală sau de procuror asupra unei persoane (bănuite de o infracțiune) sau în locuința acestuia, pentru găsirea și ridicarea probelor materiale ale infracțiunii sau pentru descoperirea infractorului. ♦ P. gener. Scotocire. [Var.: perchizíție, (înv.) perchizițiúne s. f.] – Din fr. perquisition.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu percheziție
TURBĂRÍE, turbării, s. f. Regiune (mlăștinoasă) bogată în turbă1. – Turbă1 + suf. -ărie. Vezi definitia »
MONOPRODÚCȚIE, monoproducții, s. f. Specializare îngustă a unei economii naționale care se limitează la o singură ramură economică. – Mono- + producție. Vezi definitia »
CODEINOMANÍE s. f. obicei morbid de a lua codeină. (< fr. codéinomanie) Vezi definitia »
AUTARHÍE s.f. 1. Situația unui stat, a unei națiuni care își satisface nevoile economice prin propriile-i puteri, fără import sau ajutor străin. ♦ Stat care se află în această situație. 2. (În școala cinicilor) Independența indivizilor față de toate convențiile sociale, considerate ca străine naturii. [Pron. a-u-, gen. -iei. / < it. autarchia, cf. fr. autarcie < gr. autarkeia]. Vezi definitia »
ORTOFORÍE s. f. stare normală de echilibru muscular al globilor oculari. (< fr. orthophorie) Vezi definitia »