POLÓG¹, poloage, s. n. 1. (Pop.) Cantitate de iarbă (sau de alte plante) cosită dintr-o singură mișcare de coasă; mănunchi de fân sau de grâu secerat (care urmează să fie adunat sau legat în snopi). ◊ Expr. (Adverbial) A sta (sau a zăcea, a cădea) polog = a sta (sau a zăcea, a cădea) grămadă. 2. (Reg.) Întoarcere sau împrăștiere a fânului cosit (pentru a se usca). 3. (Reg.) Iarbă bună de cosit. – Din bg., scr. polog. Vezi definitia »

ENTOMOLÓG, -Ă, entomologi, -ge, s. m. și f. Specialist în entomologie; entomologist. – Din entomologie (derivat regresiv). Cf. germ. Entomolog, it. entomologo. Vezi definitia »

ANATOMOPATOLÓG, -Ă s. m. f. specialist în anatomopatologie. (după fr. anatomopathologiste) Vezi definitia »

ONIROLÓG, -Ă s. m. f. specialist în onirologie. (< fr. onirologue) Vezi definitia »

COSMOLÓG, -Ă, cosmologi, -ge, s. m. și f. Specialist în cosmologie. – Din fr. cosmologue. Vezi definitia »