CAROTÁJ, carotaje, s. n. Determinare prin foraj a structurii și compoziției straturilor scoarței terestre, bazată pe analiza probelor carotelor (2) sau pe măsurarea mărimilor fizice caracteristice ale rocii străbătute. – Din fr. carottage. Vezi definitia »

CONTRAPLACÁJ s. n. placă din mai multe foi subțiri de lemn suprapuse și lipite între ele cu fibrele lemnului în sens contrar. (< fr. contre-placage) Vezi definitia »

ETÁJ s. n. 1. fiecare dintre părțile unei clădiri care se găsesc între planșeurile de deasupra parterului; cat. 2. nume dat unor lucruri, unor obiecte dispuse unul peste altul. ◊ (spec.) a) fiecare dintre etapele rezultate din împărțirea variației de viteză sau de presiune a fluidului într-o mașină termică; b) partea unei mașini termice în care se produce această variație; c) partea unui amplificator electric unde are loc una dintre amplificările pe care acesta le realizează; d) (poligr.) subdiviziunea orizontală a capului unei tabele. 3. succesiune de terenuri corespunzând în timp unei vârste geologice. 4. ~ de vegetație = strat de vegetație într-o biocenoză, determinat de modificarea regimului termic și hidric în funcție de altitudine. (< fr. étage) Vezi definitia »

GOFRÁJ s. n. ondulații paralele pe o țesătură, pe o tablă. ◊ desen în relief (pe o țesătură). (< fr. gaufrage) Vezi definitia »

DERAPÁJ, derapaje, s. n. Faptul de a derapa; derapare. – Din fr. dérapage. Vezi definitia »