Definita cuvantului meșteșugar
MEȘTEȘUGÁR, meșteșugari, s. m. Persoană calificată într-un meșteșug (I 1); persoană care are (și practică) un meșteșug; meseriaș. – Meșteșug + suf. -ar.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu meșteșugar
PERMISIONÁR s.m. (Liv.) Ostaș care pleacă în permisie. [Pron. -si-o-. / < fr. permissionnaire]. Vezi definitia »
VERMICULÁR, -Ă adj. vermiform. (< fr. vermiculaire) Vezi definitia »
TESLÁR, teslari, s. m. 1. (Reg.) Dulgher. 2. (La pl.) Subalterni ai căpitanului de poduri care, în evul mediu, în țările române, aveau obligația de a le repara. – Teslă + suf. -ar. Vezi definitia »
CONSIGNATÁR, -Ă s. m. f. cel care primește bunuri în consignație. (< fr. consignataire) Vezi definitia »
MATRILINIÁR, -Ă adj. (Despre sistemul de filiație și organizare socială) În linie maternă. [Pron. -ni-ar. / < fr. matrilinéaire]. Vezi definitia »