ONOMASIOLOGÍE s.f. Ramură a lingvisticii care studiază numele din punctul de vedere al formei și conținutului lor. [Pron. -si-o-, gen. -iei. / < germ. Onomasiologie, cf. gr. onoma – nume, logos – studiu]. Vezi definitia »

IDENTIFICÁȚIE s.f. (În psihiatrie) Identificare a propriei persoane cu o altă persoană. [< fr. identification]. Vezi definitia »

CENESTEZÍE s. f. Impresie generală, nediferențiată, care rezultă din totalitatea senzațiilor primite de la organele interne, caracterizându-se printr-o dispoziție plăcută sau neplăcută; sensibilitate care reflectă propria existență fizică. – Din fr. cénesthésie. Vezi definitia »

RESIGNÁȚIE, resignații, s. f. (Rar) Resemnare. – Din fr. résignation, lat. resignatio, -onis. Vezi definitia »

EMULÁȚIE s.f. Întrecere. ♦ Sforțare, străduință, dorință de a întrece. [Gen. -iei, var. emulațiune s.f. / cf. fr. émulation, lat. aemulatio]. Vezi definitia »