Definita cuvantului rubin
RUBÍN, rubine, s. n. (Adesea fig.) Varietate de corindon foarte dur, de culoare roșie, care se găsește în natură cristalizată sau se obține sintetic, folosită ca piatră prețioasă. [Pr. și: rubinuri] – Din it. rubino, lat. rubinus, germ. Rubin.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu rubin
in
Content-Type: multipart/alternative; boundary=0578da49bcbcc8bb2c6a72d904fca819
MIME-Version: 1.0
Subject: the line with strings half an ell long
bcc: bajflaaol.com
This is a multi-part message in MIME format.
--0578da49bcbcc8bb2c6a72d904fca819
Content-Type: text/plain; charset=„us-ascii”
MIME-Version: 1.0
Content-Transfer-Encoding: 7bit
tto mingled in it, and endeavored therefrom to derive advantage it was a martyrdom of the soul. ophie praised highly his discovery. f r. hostrup had not been here, said she, then we should hardly have discovered the thief. e must thank
--0578da49bcbcc8bb2c6a72d904fca819--
.
Vezi definitia »
OCTAVÍN s. n. flaut mic cu o octavă mai sus decât flautul. (< fr. octavin) Vezi definitia »
BERNARDÍN1, bernardini, s. m. Câine mare, cu părul lung, de culoare albă cu pete roșcate, originar din Elveția, dresat pentru găsirea persoanelor rătăcite în munți; saint-bernard. – Din germ. Bernhardiner. Vezi definitia »
alexandrín2 (vers) s. m., pl. alexandríni Vezi definitia »
PALANCHÍN, palanchine, s. n. (Rar) Lectică. – Din fr. palanquin. Vezi definitia »