tăbuéț (-țe), s. n. – 1. Săculeț, traistă. – 2. Poreclă dată persoanelor îndesate. – 3. (Trans.) Husă. Origine incertă. Poate în legătură cu tărbuc; după opinia lui Tiktin, care mi se pare mai puțin sigură, din sl. tobolĭcĭ, poate prin intermediul sb. tobo(l)ca. În Mold. și Trans. – Der. tăbeică (var. tebeică), s. f. (Munt., săculeț); tăbîltoc (var. tăbultoc, tăboltoc, tobîltoc), s. n. (sac, tăbeică), cu suf. expresiv (după Lacea, Dacor., IV, 781, din săs. Doppeltuch). Vezi definitia »

puíț, puíți, s.m. (reg.) 1. pui de pasăre mic. 2. pui de găină mic, puișor, puiuț. 3. ou sau larvă de albină; cățel; puiet. 4. arpagic, orceag. 5. (la pl.) bomboane. Vezi definitia »

sloiéț, sloiéți, s.m. (reg.) țurțur de gheață. Vezi definitia »

PRĂFULÉȚ, prăfulețe, s. n. Diminutiv al lui praf; prăfușor. – Praf + suf. -uleț. Vezi definitia »

ȘPRIȚ¹ s. n. vin cu sifon sau apă minerală. (< germ. Spritzer) Vezi definitia »