Definita cuvantului balansare
BALANSÁRE, balansări, s. f. Acțiunea de a (se) balansa; legănare, balans, pendulare. – V. balansa.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu balansare
INOCULÁRE s.f. Acțiunea de a inocula și rezultatul ei; inoculație. [< inocula]. Vezi definitia »
AUTOREPRODÚCERE s. f. însușire a materiei vii prin care organismele își asigură, automat și de la sine, urmași. (< auto1- + reproducere) Vezi definitia »
ZUMBĂÍRE, zumbăiri, s.f. ~, bâzâială ◊ (Fig.) În zumbăirile cobzelor. Vezi definitia »
GĂSÍRE s. f. Acțiunea de a (se) găsi și rezultatul ei. – V. găsi. Vezi definitia »
EXTRAPOLÁRE s.f. 1. Extindere ipotetică, pe baza unui raționament prin analogie, a unei noțiuni de la un domeniu la altul; trecere de la o idee la alta mai complexă, cu o sferă mai largă etc.; generalizare. 2. (Mat.) Operația de determinare a unei serii de valori ale unei funcții pentru valori situate în afara unui interval de valori cunoscute; extrapolație. [< extrapola]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z