Definita cuvantului balanță
BALÁNȚĂ, balanțe, s. f. 1. Instrument pentru măsurarea greutății corpurilor prin echilibrarea lor cu greutăți etalonate. ◊ Balanță romană = cântar cu o singură greutate etalonată, care se deplasează pe brațul lung al pârghiei inelate de al cărei punct fix este atârnat un talger pentru obiectele de cântărit. ◊ Expr. A pune în balanță = a compara două lucruri sau două fapte, atitudini, idei diferite. ♦ (Sg. art.) Numele unei constelații din emisfera australă. 2. (Fin.) Comparație, raport între mai mulți indicatori care trebuie echilibrați; (concr.) tabel, situație care conține o asemenea operație etc. ◊ Balanță de verificare = operație contabilă de totalizare a cifrelor din debit și a celor din credit; situația conturilor la o anumită dată. Balanță comercială (a unei țări) = raportul dintre valoarea generală a importului și cea a exportului. – Din fr. balance.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu balanță
INEXISTÉNȚĂ s. f. Faptul de a nu exista; lipsă de existență; neexistență. – Din fr. inexistence. Vezi definitia »
TONOÁSĂ, tonoase, s. f. (Reg.) Poznă, năzbâtie. – Din toană + suf. -oasă. Vezi definitia »
CAÚSTICĂ s.f. Pată luminoasă obținută prin întâlnirea razelor reflectate sau care străbat un sistem optic. [Pron. ca-us-. / cf. fr. caustique]. Vezi definitia »
ANGÍNĂ s.f. v. anghină. Vezi definitia »
TRAVÉRSĂ s. f. 1. grindă transversală ca piesă de rezistență în construirea scheletului unui pod, a unei clădiri etc. ◊ piesă transversală sub șinele de cale ferată. ◊ bază de metal, drug, pârghie. 2. (mar.) parâmă fixată transversal față de direcția navei. 3. (mil.) mică ridicătură de pământ amplasată pe șanturile de tragere. 4. fâșie de pânză care se pune deasupra covorului pentru a-l proteja. (< fr. traverse) Vezi definitia »