AFÓN, -Ă adj. 1. (și s. m. f.) care suferă de afonie. ◊ care n-are voce sau simț muzical. 2. consoană ~ă (și s. f.) = consoană care se pronunță fără vibrarea coardelor vocale, surdă. (< fr. aphone, cf. gr. aphonos, mut) Vezi definitia »

PARIGMENÓN s. n. reluare într-un vers sau într-o unitate sintactică a unor părți de vorbire cu aceeași rădăcină. (< fr. parigmenon) Vezi definitia »

DECURIÓN s.m. 1. Comandant al unei decurii. 2. Membru al senatului municipal în Imperiul Roman. ♦ Membru al administrației comunale în Italia dominată de spanioli. [Pron. -ri-on. / < it. decurione, lat. decurio]. Vezi definitia »

BIBERÓN, biberoane, s. n. Sticluță prevăzută cu un vârf de cauciuc în formă de sfârc, care servește la alăptarea artificială a sugarilor. ♦ (Impr.) Vârful de cauciuc în formă de mamelon al unui biberon. – Din fr. biberon. Vezi definitia »

CVADRILIÓN s.n. Număr egal cu un milion de trilioane. [Pron. -li-on, var. catrilion, cuadrilion s.n. / cf. germ. Quadrillion, fr. quatrilion]. Vezi definitia »