nelumít, -ă, adj. (reg.) care nu s-a bucurat de plăcerile vieții; care n-a apucat să petreacă; nepetrecut. Vezi definitia »

TITANOMAGNETÍT s. n. magnetit bogat în titan², în gabrouri. (< fr. titanomagnétite) Vezi definitia »

APELPISÍT, -Ă, apelpisiți, -te, adj., s. m. și f. (Înv.) (Om) deznădăjduit, desperat, exasperat, care nu se mai poate stăpâni. – Din apelpisi (înv. „a deznădăjdui” < ngr.). Vezi definitia »

SCHIT, schituri, s. n. Mănăstire mică sau așezare călugărească situată într-un loc retras; călugării dintr-o astfel de mănăstire. – Din sl. skitŭ. Vezi definitia »

NEODIHNÍT, -Ă, neodihniți, -te, adj. Care nu se odihnește, nu stă (niciodată); p. ext. care este oricând gata de lucru, de acțiune; neobosit. ♦ (Înv.) Neliniștit, agitat. [Pr.: ne-o-] – Ne- + odihnit. Vezi definitia »