Definita cuvantului perpetuare
PERPETUÁRE, perpetuări, s. f. Faptul de a (se) perpetua; dăinuire de-a lungul vremii; perpetuație. ◊ Perpetuarea speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere. [Pr.: -tu-a-] – V. perpetua.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu perpetuare
ÎMPĂCIUÍRE, împăciuiri, s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) împăciui și rezultatul ei; împăcare [Pr.: -ciu-i-] – V. împăciui. Vezi definitia »
PARCELÁRE s.f. Acțiunea de a parcela și rezultatul ei; împărțire în parcele. [< parcela]. Vezi definitia »
POANSONÁRE s.f. Acțiunea de a poansona și rezultatul ei; poansonaj. [Pron. poan-. / < poansona]. Vezi definitia »
ZÍMBRE s. f. pl. v. zâmbre. Vezi definitia »
deschizătoáre s. f., pl. deschizători Vezi definitia »