Definita cuvantului perpetuare
PERPETUÁRE, perpetuări, s. f. Faptul de a (se) perpetua; dăinuire de-a lungul vremii; perpetuație. ◊ Perpetuarea speciei = continuarea existenței unei specii prin reproducere. [Pr.: -tu-a-] – V. perpetua.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu perpetuare
ȘPICULUÍRE s. f. v. șpicului. [DAR] Vezi definitia »
nespăimântáre s.f. (înv.) curaj, îndrăzneală; vitejie. Vezi definitia »
DECONVENȚIONALIZÁRE s. f. v. deconvenționaliza. [MDN] Vezi definitia »
RAMÁRE s.f. Acțiunea de a rama. [< rama]. Vezi definitia »
pupăíre, pupăíri, s.f. (înv.) 1. sunet scos de pupeze când cântă; pupuit, pupăit. 2. (pop. și fam.; despre oameni) flecăreală, clevetire. 3. orăcăială, orăcăit. Vezi definitia »