PATOFARMACODINAMÍE s. f. parte a farmacologiei care studiază acțiunea medicamentelor asupra organismului bolnav. (< fr. pathopharmacodynamie) Vezi definitia »

BILIRUBINEMÍE s.f. (Med.) Prezența bilirubinei în sânge. [< fr. bilirubinémie]. Vezi definitia »

TENTÁȚIE, tentații, s. f. Ispită, ademenire, dorință. [Var.: tentațiúne s. f.] – Din fr. tentation. Vezi definitia »

OXALURÍE, oxalurii, s. f. (Med.) Prezență a oxalaților în urină; cantitate de oxalați prezentă în urină. – Din fr. oxalurie. Vezi definitia »

HIPEREXCITÁȚIE s. f. v. BEȚÍE (3). (În sintagmele) Beție rece (sau cu stupefiante) = stare de amețeală, de hiperexcitație sau de halucinație provocată de introducerea stupefiantelor în organism. [DEX '98] Vezi definitia »