PIRÍTĂ s. f. sulfură naturală de fier sau de cupru. (< fr. pyrite) Vezi definitia »

UROPOIÉZĂ s.f. Formarea urinei. [Pron. -po-ie-. / < fr. uropoïèse, cf. gr. ouron – urină, poiein – a face]. Vezi definitia »

MENÁDĂ s. f. 1. bacantă. 2. (fig.) femeie exaltată, furioasă. (< fr. ménade) Vezi definitia »

víșină (-ne), s. f. – Fruct sferic, cărnos și acrișor. – Mr., megl. vișină. Tc. (per.) vișne (Pascu, II, 174; Lokotsch 2164; Ronzevalle 170), prin intermediul sl. (bg., sb.) višnja (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Miklosich, Fremdw., 136; Cihac, II, 459; Conev 48; Graur, BL, VI, 172), cf. ngr. βίσσινον (Diez, I, 445; REW 1433), alb. višjë, it. visciola. – Der. vișin, s. m. (pom roditor care face vișine, Prunus ceraseus); vișinel, s. m. (porumbar, Prunus chamaecerasus); vișinea (var. vișinică), s. f. (porumbea); vișiniu, adj. (de culoarea vișinei coapte), cf. ngr. βισινύς; vișinet, s. f. (livadă de vișini); vișinap (var. vișinab, vișinată), s. n., din tc., per. vișinab (Șeineanu, II, 378; Ronzevalle 170), cf. ngr. βισσινάδα, bg. višinab. Vezi definitia »

DISTOMIÁZĂ s.f. (Med.) Distomatoză. [Pron. -mi-a-. / < fr. distomiase]. Vezi definitia »