gótcă (-ci), s. f. – 1. Urzică (Tetrao bonasia). – 2. Varietăți de rațe (Anas tadorna, Anas moschata). Origine incertă. Ar putea fi o formație expresivă, ce ar imita strigătul păsării, cf. cotco(dac), după DAR; însă acest cuvînt diferă foarte mult de la rață la urzică. După Scriban, de la got „neam germanic”, ceea ce nu pare posibil. După Bogrea, Dacor., IV, 820, din rut. gotka „urzică”, ce pare totuși a proveni din rom. (Candrea, Elemente, 405). Cihac, II, 502, pleca de la mag. goca „rață”. Vezi definitia »

joárdă (joárde), s. f. – Nuia lungă, vargă, băț. – Var. jordie, jorghie, jerghie. Sl. žrŭdĭ (Miklosich, Slaw. Elem., 22; Miklosich, Lexicon, 200; Cihac, II, 156; Conev 65) în parte prin intermediul mag. zsorda (DAR; Gáldi, Dict., 179), cf. rus. žerdĭ (Vasmer, I, 419). Vezi definitia »

CONFERÍNȚĂ s.f. 1. Cuvântare, discurs, expunere făcută în public referitor la o temă științifică, literară etc. 2. Adunare a reprezentanților unor state, ai unor organizații etc. pentru a discuta și a lua hotărâri în anumite chestiuni. ♦ For superior al unui partid (comunist), care se întrunește atunci când nu poate fi convocat congresul. 3. Consfătuire, convorbire. ◊ Conferință de presă = întâlnire între oameni de stat, oameni politici etc. și reprezentanți ai presei pentru a lămuri o anumită problemă, pentru discuții cu caracter informativ etc. [Var. conferență s.f. / cf. lat. conferentia, fr. conférence, it. conferenza]. Vezi definitia »

EGRÉTĂ s.f. 1. Pasăre migratoare care are pe spate un smoc de pene albe, subțiri. 2. Mănunchi de pene sau de fire albe, purtat odinioară, mai ales de femei la pălării și de militari la chipiuri. 3. Aglomerație de perișori la extremitatea superioară a fructelor. [< fr. aigrette]. Vezi definitia »

VIRULÉNȚĂ s. f. însușirea de a fi virulent. ◊ gradul de intensitate infecțioasă a unei boli. (< fr. virulence, lat. virulentia) Vezi definitia »