merticáș, merticáși, s.m. (reg.) persoană care beneficiază de un mertic. Vezi definitia »

răbúș, răbúșuri, s.n. (reg.) 1. răboj. 2. (fig.) cumpăt, fire. Vezi definitia »

costrắș (cóstrăși), s. m. – 1. Biban (Perca fluviatilis). – 2. Mînz. – 3. Cal cu părul vărgat. – Var. costreș, costroș, costruș. Sb. kòstreš, bg. kostruš, pol. kosztur „biban” (Cihac, II, 74; Skok 65; DAR). Sensul 2 se explică prin asemănarea între aripioara superioară a peștelui și coama calului, după ce a fost tăiată prima oară, iar sensul 3, prin aspectul vărgat al amîndorura. – Der. costrușa, vb. (a tăia coama mînzului); costreși (var. costroși), vb. refl. (a se zbîrli părul, a se ridica), cf. sb. kostrešiti. Vezi definitia »

CURMEZÍȘ adv. De-a latul, transversal; pieziș. ◊ În lungiș și (în) curmeziș sau și (în) cruciș și (în) curmeziș = în lung și (în) lat, peste tot, pretutindeni. ◊ Loc. prep. În (sau de-a) curmezișul = în lat, în diagonală. ◊ Expr. A se pune în cruciș și în curmeziș (sau în curmeziș, de-a curmezișul) = a încerca prin orice mijloace să zădărnicească ceva, a împiedica pe cineva în acțiunile sale; a se opune. [Formă gramaticală; (substantivat) curmezișul] – Probabil din curma + suf. -iș, sub influența sinonimului pieziș. Vezi definitia »

semințíș, semințíșuri, s.n. (reg.) 1. (la pl.) diferite soiuri de semințe. 2. (cu sens colectiv) totalitatea puieților de arbori forestieri răsăriți din semințe în mod natural; loc, suprafață acoperită cu acești puieți.. 3. loc acoperit cu puieți semănați; pepinieră. Vezi definitia »