Definita cuvantului permanent
PERMANÉNT, -Ă, permanenți, -te, adj. Care există, care durează mereu sau mult timp fără a se schimba, care se petrece fără întrerupere; necontenit, neîntrerupt. ◊ Ondulație permanentă (și substantivat, n.) = ondulație a părului făcută printr-un procedeu special, pentru a se menține mai multă vreme. Păr permanent (și substantivat, n.) = păr cu ondulație permanentă. ♦ Care funcționează neîntrerupt o perioadă de timp determinată, exercitând anumite atribuții. Comisie permanentă. ♦ (Despre salariați) Care este angajat definitiv în schema unei întreprinderi sau instituții sau care este asimilat salariaților din schemă. ◊ Armată permanentă = armată întreținută neîntrerupt de un stat prin recrutări periodice. ♦ (În vechea armată) Care presta serviciul militar fără întrerupere. – Din fr. permanent.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu permanent
VAGÁNT s. m. poet medieval de limbă latină, rătăcitor, nestatornic. (< fr. vagant) Vezi definitia »
AUDIÉNT, -Ă, audienți, -te, s. m. și f. Persoană care asistă la cursurile unei școli (superioare), fără a fi înscrisă printre elevii sau studenții ordinari și fără a susține examene. [Pr.: a-u-di-ent] – Din lat. audiens, -ntis. Vezi definitia »
CONIVÉNT, -Ă, conivenți, -te adj. (Despre frunze) 1. Îndoit înăuntru. 2. Care tinde să se împreuneze. – Din fr. connivent. Vezi definitia »
RESTÁNT, -Ă adj. Rămas în urmă; întârziat. [Cf. fr. restant]. Vezi definitia »
ETERODÓNT, -Ă adj. v. heterodont. Vezi definitia »