Definita cuvantului permanență
PERMANÉNȚĂ, permanențe, s. f. 1. Stare, însușire a unui lucru, a unei acțiuni, a unui fenomen care durează fără întrerupere; (calitate a) ceea ce este durabil, permanent; caracter permanent; durată lungă a anumitor lucruri, fenomene etc. ◊ Loc. adv. În permanență = fără întrerupere, în mod permanent; mereu. 2. (Concr.) Organ sau serviciu însărcinat la anumite instituții sau întreprinderi cu asigurarea funcționării permanente a unor secții (de obicei a celor care lucrează cu publicul). – Din fr. permanence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu permanență
ENANTIOBIÓZĂ s. f. simbioză între două, ori mai multe organisme vegetale sau animale, cu relații antagonice. (< fr. énantiobiose) Vezi definitia »
SUCRÁZĂ, sucraze, s. f. (Chim.) Zaharoză – Din fr. sucrase. Vezi definitia »
a umbla cu jumătăți de măsură expr. a fi nehotărât, a nu fi ferm; a nu duce un lucru până la capăt. Vezi definitia »
LUNTRIȘOÁRĂ, luntrișoare, s. f. Diminutiv al lui luntre; luntricică, luntrită. – Luntre + suf. -ișoară. Vezi definitia »
PROTEÍDĂ, proteide, s. f. (Biol.) Substanță chimică naturală formată prin combinarea unor proteine cu substanțe neproteice. – Din fr. protéide. Vezi definitia »