Definita cuvantului permanență
PERMANÉNȚĂ, permanențe, s. f. 1. Stare, însușire a unui lucru, a unei acțiuni, a unui fenomen care durează fără întrerupere; (calitate a) ceea ce este durabil, permanent; caracter permanent; durată lungă a anumitor lucruri, fenomene etc. ◊ Loc. adv. În permanență = fără întrerupere, în mod permanent; mereu. 2. (Concr.) Organ sau serviciu însărcinat la anumite instituții sau întreprinderi cu asigurarea funcționării permanente a unor secții (de obicei a celor care lucrează cu publicul). – Din fr. permanence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu permanență
a avea o chintă spartă expr. (intl.) 1. a nu avea logistica necesară pentru executarea unei acțiuni ilicite. 2. a nu dispune de suficienți oameni pentru desfășurarea unei acțiuni ilicite Vezi definitia »
SENTINÉLĂ s. f. militar înarmat care face serviciul de pază a unui obiectiv militar. (< fr. sentinelle) Vezi definitia »
AUTOCAMIONÉTĂ, autocamionete, s. f. Automobil mai mic decât autocamionul, folosit pentru transporturi de materiale; camionetă. [Pr.: a-u-to-ca-mi-o-] – Auto2 + camionetă. Vezi definitia »
GALÉRĂ s. f. navă de comerț sau de război, lungă și cu puntea joasă, cu vele și rame mânuite de sclavi sau de condamnați la muncă silnică. (< fr. galère) Vezi definitia »
PERIBLASTÚLĂ s.f. (Biol.) Rezultatul segmentării oului la animalele plurivalente. [Cf. fr. périblastule, engl. periblastula]. Vezi definitia »