Definita cuvantului permanență
PERMANÉNȚĂ, permanențe, s. f. 1. Stare, însușire a unui lucru, a unei acțiuni, a unui fenomen care durează fără întrerupere; (calitate a) ceea ce este durabil, permanent; caracter permanent; durată lungă a anumitor lucruri, fenomene etc. ◊ Loc. adv. În permanență = fără întrerupere, în mod permanent; mereu. 2. (Concr.) Organ sau serviciu însărcinat la anumite instituții sau întreprinderi cu asigurarea funcționării permanente a unor secții (de obicei a celor care lucrează cu publicul). – Din fr. permanence.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu permanență
TÂMPLĂREÁSĂ, tâmplărese, s. f. Soția tâmplarului. – Tâmplar + suf. -easă. Vezi definitia »
AUTOGÁRĂ s.f. Gară pentru autobuze și autocamioane. [Pron. a-u-. / < auto2- + gară]. Vezi definitia »
ETNOSEMIÓTICĂ s. f. studiu etnologic al simbolurilor și semnificațiilor relative la obiecte, evenimente și acțiuni. (< etno- + semiotică) Vezi definitia »
MÂGLISEÁLĂ, mâgliseli, s. f. (Reg.) Mâglisire. – Mâglisi + suf. -eală. Vezi definitia »
ALBAIULIÁNCĂ, albaiuliénce, s.f. Femeie născută și crescută în municipiul Alba Iulia sau județul Alba. ♦ Locuitoare din municipiul Alba Iulia sau județul Alba. (din albaiulian + suf. -că) Vezi definitia »