borș (bórșuri), s. n. – 1. Zeamă acră preparată din fermentarea tărîțelor de grîu. – 2. Ciorbă preparată cu această zeamă. – 3. (Arg.) sînge. Rut., rus. boršt (Miklosich, Slaw. Elem., 16). – Der. borșar, s. m. (poreclă dată soldaților); borșer, s. n. (vas în care fermentează borșul); borși, vb. (a fermenta). Vezi definitia »

ocoláș, ocoláși, s.m. (înv.) 1. subprefect. 2. locuitor de ocol (plasă). Vezi definitia »

plugăráș, plugăráși, s.m. 1. (pop.) agricultor, plugărel. 2. (reg.) flăcău care umblă cu plugușorul; urător, colindător. Vezi definitia »

felendréș (-șuri), s. n. – Țesătură fină de Flandra. Germ. fländrisch „din Flandra” (Candrea; DAR), prin intermediul pol. falendysz (Cihac, II, 108). Sec. XVII, înv. După Drăganu, Dacor., III, 715, din mag. fajlendis, care reproduce germ. fein Löndisch „țesătură fină de Londra”. Vezi definitia »

STRIGOIÁȘ, strigoiași, s. m. Nume generic dat mai multor fluturi mici de noapte care zboară în jurul lămpii sau flăcării unei lumânări. [Pr.: -go-iaș] – Strigoi + suf. -aș. Vezi definitia »