Definita cuvantului permutabil
PERMUTÁBIL, -Ă, permutabili, -e, adj. Care poate fi permutat. – Din fr. permutable.

Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu permutabil
TRANSMISÍBIL, -Ă adj. care poate fi transmis. (< fr. transmissible) Vezi definitia »
CIVÍL, -Ă, civili, -e, adj. Care privește pe cetățenii unui stat (cu excepția militarilor și a reprezentanților bisericii) sau care aparține, este specific acestor cetățeni; care se referă la raporturile juridice ale cetățenilor între ei (cu excepția militarilor și a reprezentanților bisericii), precum și la raporturile economice ale acestora cu organele și organizațiile statului. ◊ Drepturi civile = drepturi de care se bucură o persoană (fizică sau juridică), reglementate și recunoscute ca atare. Drept civil = ramură a dreptului care studiază și reglementează relațiile sociale (convenite în raporturi juridice) existente între persoanele fizice sau juridice dintr-un stat. Cod civil = culegere unitară de norme juridice care reglementează raporturile de drept civil. Stare civilă = situația unei persoane așa cum rezultă din actele sale privitoare la naștere, căsătorie, deces. Ofițer al stării civile = salariat al unei primării însărcinat cu încheierea actelor de stare civilă. Căsătorie civilă = căsătorie oficiată de ofițerul stării civile în conformitate cu prevederile legale. Parte civilă = persoană care, într-un proces penal, formulează pretenții de despăgubiri pentru daunele suferite prin săvârșirea infracțiunii. Război civil = conflict armat între două grupuri adverse din aceeași țară, cu scopul de a prelua puterea. ♦ (Substantivat) Persoană îmbrăcată în haine obișnuite (și nu în haine militare sau preoțești); cetățean al unui stat, cu excepția militarilor și a preoților. [Var.: (înv. și pop.) țivíl, -ă adj.] – Din fr. civil, lat. civilis. Vezi definitia »
HALTEROFÍL, halterofili, s. m. Persoană care practică sportul cu haltere. – Din fr. haltérophile. Vezi definitia »
JUSTIȚIÁBIL, -Ă s. m. f. cel care apare ca parte într-un proces. (< fr. justiciable) Vezi definitia »
ANTIMONÍL s. m. ion care ia naștere în urma tratării unor săruri de stibiu cu apă. (< fr. antimonyle) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z