Definita cuvantului perorație
PERORÁȚIE, perorații, s. f. Parte finală, concluzie a unui discurs, a unei cuvântări, rostită de vorbitor pe un ton însuflețit (și emfatic); p. gener. vorbire însuflețită (si emfatică), care caută să convingă. – Din lat. peroratio. Cf. fr. péroraison.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu perorație
SIMPATICOTONÍE s. f. constituție caracterizată printr-o sensibilitate specială a sistemului nervos simpatic. (< fr. sympathicotonie) Vezi definitia »
HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie. Vezi definitia »
DESMOTROPÍE s. f. izomerie dinamică în care formele izomere sunt în echilibru, putând fi izolate și puse în evidență. (< fr. desmotropie) Vezi definitia »
TELEFOTOGRAFÍE s.f. Fototelegrafie; belinografie. [Gen. -iei. / < fr. téléphotographie]. Vezi definitia »
AEROLOGÍE s. f. Capitol al meteorologiei care se ocupă cu repartiția elementelor meteorologice (presiune, temperatură etc.) în atmosferă și în mișcările din atmosferă. – Fr. aérologie (< gr.). Vezi definitia »