IDÍLĂ s.f. 1. Poezie care prezintă în chip idealizat viața oamenilor de la țară; bucolică. 2. Dragoste curată, naivă, tinerească. [Var. idil s.n. / < fr. idylle, lat. idyllium, cf. gr. eidyllion – mic tablou]. Vezi definitia »

șeușoáră, șeușoáre, s.f. (pop.) șea mică, șeluță, șeuliță. Vezi definitia »

AUTOCOMÁNDĂ s. f. comandă automată. (< fr. autocommande) Vezi definitia »

SÂNGEÁCĂ s. f. v. sângeapă. Vezi definitia »

CARLÍNGĂ s.f. 1. Parte din fuzelajul unui avion în care stă pilotul și unde se găsesc comenzile de zbor. 2. (Mar.) Piesă de legătură longitudinală care unește diferite părți ale unei nave. [Pl. -gi, -ge. / < fr. carlingue, cf. scand. kerling]. Vezi definitia »