CONTUBÉRNIU s.n. (Ant.) 1. Cort militar roman. 2. Grup de zece soldați romani (care ocupau același cort). 3. (În dreptul roman) Uniune, asociație între doi sclavi sau între un om liber și un sclav. 4. (Fig.) Coabitare ilicită între două persoane de sex diferit. [Pron. -niu. / cf. it. contubernio, lat. contubernium]. Vezi definitia »

RUBINÍU, -ÍE, rubinii, adj. De culoarea rubinului; rușu-închis; rubinos. ♦ (Substantivat, n.) Vin roșu de culoarea rubinului. – Rubin + suf. -iu. Vezi definitia »

soráriu, sorárie, adj. (înv.) solar. Vezi definitia »

VANILÓCVIU s.n. (Liv.) Discurs lipsit de conținut și de concluzii; vorbărie goală. [Pron. -viu. / cf. it. vaniloquio, lat.t. vaniloquium]. Vezi definitia »

HANGÍU, hangii, s. m. Persoană care ține un han². – Din tc. hanci. Vezi definitia »