OVÁL, -Ă I. adj. alungit (ca un ou). ◊ eliptic. II. s. f. (mat.) curbă convexă închisă, imitând elipsa, compusă din patru arce care se racordează. (< fr. ovale) Vezi definitia »

AFIXÁL, -Ă, afixali, -e, adj. (Gram.) Cu afix. – Din fr. affixal. Vezi definitia »

CONJUNCȚIONÁL, -Ă adj. cu rol de conjuncție. (după fr. conjonctionnel) Vezi definitia »

TRILATERÁL, -Ă adj. Cu trei laturi. [< fr. trilatéral, cf. lat. tri – trei, latus, lateris – latură]. Vezi definitia »

TRIUMFÁL, -Ă, triumfali, -e, adj. 1. Care constituie un triumf, care duce la triumf, care vestește o mare biruință; fig. măreț, impunător, solemn, pompos. ◊ Marș triumfal = înaintare rapidă și victorioasă a unei armate într-un teritoriu străin, fără a întâmpina rezistență. Poartă triumfală = poartă a Romei antice (și a altor cetăți din antichitate) prin care intra carul de triumf al comandantului victorios întors din război. 2. (Astăzi rar) Triumfător. [Pr.: tri-um-] – Din lat. triumphalis, fr. triomphal. Vezi definitia »