POSEDÁ, poséd, vb. I. Tranz. 1. A avea ceva în proprietatea sau în stăpânirea sa, a dispune de ceva; a stăpâni. 2. (La pasiv; despre oameni) A fi dominat de..., a fi stăpânit de... 3. A avea anumite însușiri, caracteristici. 4. A cunoaște bine un lucru; spec. a ști bine o limbă, o disciplină științifică etc. – Din fr. posséder. Vezi definitia »

demîndá (-d, -át), vb. – A porunci, a ordona. Creație ce pare artificială, și pe care o găsim numai la Murnu (așa demîndă Alcinou). Este formată pe baza fr. demander, it. dimandare, nu știm dacă pe baza vreunui împrumut mr., care nu ne este cunoscut. Totuși, Candrea-Dens., 496 menționează pe dimîndare, pe care îl consideră reprezentant direct al lat. Vezi definitia »

decedá (decedéz, decedát), vb. – A muri, a răposa. Fr. décéder. – Der. deces, s. n., din fr. décès. Vezi definitia »

trepădá (-eápăd, -át), vb. – 1. A umbla repede, a se zbuciuma, a se agita. – 2. A merge la trap. – 3. A avea diaree. – Var. Trans. trăpăda. Lat. trĕpĭdāre (Pușcariu 1755; Tiktin). – Der. treapăd (var. tr(e)apăt), s. n. (alergătură, trap; diaree, urdinare); trepădătoare, s. f. (plantă, Mercurialis annua), datorită folosirii ei contra diareei, cf. numele său fr. foirolle; trepăduș, s. m. (băiat de curse); trepădătură, s. f. (alergătură). Este dubletul lui trepida, vb. (a vibra puternic). Vezi definitia »

INTIMIDÁ, intimidez, vb. I. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni timid, a insufla cuiva sau a simți teamă, frică; a (se) speria; a (se) încurca, a (se) zăpăci, a (se) fâstâci. – Din fr. intimider. Vezi definitia »