RECITATÍV s.n. (Muz.) Pasaj dintr-o bucată muzicală executat de un solist ca o declamație și care uneori precedă sau separă ariile. [< fr. récitatif, it. recitativo]. Vezi definitia »

EXHAUSTÍV, -Ă adj. (Liv.) Care caută să trateze complet un subiect; complet. [Pron. -ha-us-. / < fr. exhaustif, cf. lat. exhaustus]. Vezi definitia »

CONOTATÍV, -Ă, conotativi, -e, adj. (Despre sensul cuvintelor) Suplimentar față de denotația cuvântului; care este rezultat din experiența personală, din context; figurat. ♦ (Despre stil) Care este dominat de conotații. – Din fr. connotatif. Vezi definitia »

APOZITÍV, -Ă adj. Cu caracter de apoziție. [Cf. fr. apositif]. Vezi definitia »

NEAGRESÍV, -Ă, neagresivi, -e, adj. Care nu este agresiv; pașnic, blând. [Pr.: ne-a-] – Ne- + agresiv. Vezi definitia »