NEÎMPLINÍT, -Ă, neîmpliniți, -te, adj. Care nu a ajuns la deplina dezvoltare. – Ne- + împlinit. Vezi definitia »

ÎMBĂLSĂMÍT, -Ă adj. v. îmbălsămat. Vezi definitia »

suvintrít s.n. (reg.) tundere a oii pe sub pântece, între picioarele dinapoi și împrejurul cozii; tușinare. Vezi definitia »

cazăl-pelit s.m. (reg., înv.) ștejar roșu. Vezi definitia »

lit. „cel care se lasă iubit” (< elină, v. Platon, Banchetul), respectiv adolescentul care acceptă o relație amoroasă cu un adult(v. „erast”); sursa: Zoe Petre, Practica nemuririi, 2004, 130. Vezi definitia »