REMANÉNȚĂ s. f. 1. stare (a unui corp) care persistă (după o comprimare). ♦ ~ electrică = stare de electrizare a unui corp, având o anumită polarizație electrică, rămasă după suprimarea câmpului electric exterior; ~ magnetică = stare de magnetizare a unui corp, o anumită magnetizație după suprimarea câmpului magnetic exterior. 2. proprietate a unor senzații sau imagini de a persista după încetarea excitației care le-a produs. (< fr. rémanence) Vezi definitia »

MICROFÁUNĂ s.f. Totalitatea animalelor microscopice de pe glob, dintr-o regiune sau dintr-un loc restrâns. [Pron. -fa-u-. / cf. fr. microfaune]. Vezi definitia »

RENITÉNȚĂ s. f. (med.) rezistență la apăsare a unui organ sau tegument. (< fr. rénitence) Vezi definitia »

CURTEZÁNĂ s. f. femeie de moravuri ușoare, care trăia la curtea unui suveran sau a unui nobil. (după fr. courtisane) Vezi definitia »

tabără, tabere s. f. (intl.) închisoare. Vezi definitia »