han (háni), s. m. – Titlu purtat de conducătorii tătări. Tc. (tăt.) han (Șeineanu, II, 203), cf. rus. chan, fr. khan, sp. kan. – Der. hănie, s. f. (demnitate de han); hănesc, adj. (propriu unui han); hănesc, adj. (propriu unui han); hantătar, s. m. (han). Vezi definitia »

TALISMÁN s.n. Mic obiect considerat de superstițioși ca având o forță magică, supranaturală de a-i ajuta pe cei care îl poartă; amuletă. [Pl. -ne, -nuri. / < fr. talisman]. Vezi definitia »

BISTRIȚEÁN, -Ă, bistrițeni, -e, s. m., adj. 1. S. m. Persoană născută și crescută în municipiul Bistrița sau în județul Bistrița-Năsăud. 2. Adj., s. m. (Locuitor) din municipiul Bistrița sau din județul Bistrița-Năsăud. – Bistrița (n. pr.) + suf. -ean. Vezi definitia »

BĂLAN, Ștefan (1913-1991, n. Brăila), inginer constructor român. Acad. (1963), prof. univ. la București. Lucrări în domeniul mecanicii teoretice și aplicate, calculul construcțiilor și teoria plasticității. Lucrări de istorie a științei și tehnicii. Vezi definitia »

SINOPTICIÁN, -Ă s. m. f. specialist în meteorologia sinoptică. (< sinoptic + -ian) Vezi definitia »