AUTOPLASTÍE, autoplastii, s. f. Intervenție chirurgicală prin care se reface o parte distrusă din țesutul corpului cu ajutorul unei grefe² luate din însuși corpul individului respectiv. [Pr.: a-u-] – Din fr. autoplastie. Vezi definitia »

DECLINÁȚIE s. f. unghi între direcția unui astru și planul ecuatorial. ♦ ~ magnetică = unghiul dintre direcția nordului magnetic și meridianul geografic al unui loc. (< fr. déclination, lat. declinatio) Vezi definitia »

PSOFOMETRÍE s.f. Tehnica măsurării zgomotelor. [Gen. -iei. / < fr. psophométrie]. Vezi definitia »

polisilabíe, polisilabíi, s.f. (înv.) caracteristică a unei limbi de a avea cuvinte polisilabice. Vezi definitia »

MIELOPATÍE s.f. Denumire generală a afecțiunilor măduvei spinării. [Pron. mi-e-, gen. -iei. / < fr. myélopathie, cf. gr. myelos – măduvă, pathos – boală]. Vezi definitia »