cimótie (-íi), s. f. – 1. Ramură, creangă. – 2. Rudă, neam. – Var. cemetie. Mag. csimota, csemete (Cihac, III, 490). Vezi definitia »

FONOLOGÍE s. f. Ramură a lingvisticii care se ocupă cu studiul sunetelor limbii din punctul de vedere al valorii lor funcționale, stabilind sistemele de foneme ale unui idiom și caracterul diferitelor variante; fonetică funcțională. ♦ (Înv.) Fonetică. – Din fr. phonologie. Vezi definitia »

FACTOLOGÍE s.f. (Lit.) Viciu de concepție a unei opere literare sau științifice, constând în aglomerarea de material faptic neesențial. [< factologic, cf. rus. faktografiia]. Vezi definitia »

PLASTOGRAFÍE s. f. falsificare a unui document, a semnăturii de pe un document. ◊ documentul falsificat. (< ngr. plastografia) Vezi definitia »

CARDIOPLASTÍE s. f. operație plastică asupra stomacului și esofagului pentru lărgirea cardiei. (< fr. cardioplastie) Vezi definitia »