CEFÁR, cefare, s. n. 1. Partea superioară a jugului, de forma unei bare de lemn cu două curburi, care se așază pe ceafa unor animale de tracțiune. 2. Bucată de pânză care se prinde la ceafă de chipiu, pentru a apăra ceafa de arșița soarelui; curea care se prinde la ceafă. – Ceafă + suf. -ar. Vezi definitia »

TABELÁR, -Ă, tabelari, -e, adj. În formă de tabel (1). ◊ Tipărire tabelară = sistem de tipărire (folosit înainte de descoperirea literelor mobile) cu ajutorul unor tăblițe de lemn pe care era gravat textul. – Din fr. tabellaire. Vezi definitia »

INTERGLACIÁR, -Ă I. adj. între două glaciații. II. s. n. interglaciație. (< fr. interglaciaire) Vezi definitia »

Qatár s. propriu n. Vezi definitia »

păstrár s.n. (reg.) păstură, catrință, fotă. Vezi definitia »