Definita cuvantului articulatoriu
ARTICULATÓRIU, -IE, articulatorii, adj. Care privește articularea sunetelor, care determină articularea sunetelor. – Din fr. articulatoire.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu articulatoriu
iazagíu (iazagíi), s. m. – Condeier, copist. Tc. yazici (Șeineanu, III, 67). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
TEHNÉȚIU s.n. Element radioactiv sintetic. [Pron. -țiu, var. technețiu s.n. / < fr. technétium]. Vezi definitia »
ZARZAVAGÍU, zarzavagii, s. m. Negustor de zarzavat; grădinar care cultivă zarzavaturi. – Din tc. zerzevatçi. Vezi definitia »
SESTÉRȚIU s.m. v. sesterț. Vezi definitia »
viroiu s. invar. virescu. Vezi definitia »