DROG s. n. 1. substanță toxică medicamentoasă folosită la prepararea produselor farmaceutice. 2. stupefiant. (< fr. drogue) Vezi definitia »

CARACTEROLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în caracterologie. [< fr. caractérologue]. Vezi definitia »

EMENAGÓG adj., s.n. (Medicament) care provoacă menstruația. [< fr. emménagogue, cf. gr. emmena – menstruație, agogos – care provoacă]. Vezi definitia »

SEMIOLÓG, -Ă s.m. și f. Specialist în semiologie. [Pron. -mi-o-. / < fr. sémiologue]. Vezi definitia »

ológ (oloágă), adj. – 1. Paralitic, damblagiu de picioare. – 2. Defectuos, incomplet. – 3. (Planta) pitică în comparație cu celelalte din specia ei. – Mr. ulog. Sl., cf. rus. ulogij (Tiktin; Miklosich, Slaw. Elem., 50; Cihac, II, 227; Conev 90), bg. ulogarka, sb. ulogi „podagră”, alb. uljok, uljogu. Der. direct din rusă nu e posibilă, avînd în vedere mr. și alb. – Der. ologi, vb. (a paraliza, a împuțina, a răni); ologie (var. ologeală), s. f. (paralizie, dambla). Vezi definitia »