Definita cuvantului arhitectonic
ARHITECTÓNIC, -Ă, arhitectonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care aparține arhitecturii, din domeniul arhitecturii; folosit în arhitectură; arhitectural. 2. S. f. (Adesea fig.) Îmbinare artistică a elementelor constitutive ale unei construcții. – Din fr. architectonique, lat. architectonicus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu arhitectonic
BIÓPSIC, -Ă adj. Referitor la biopsie. [Pron. bi-op-. / < fr. biopsique]. Vezi definitia »
BÓRIC, -Ă adj. (despre acid, anhidridă) compus al borului1. (< fr. borique) Vezi definitia »
ECTÓPIC, -Ă adj. Care prezintă ectopie, care are o poziție anormală. [< fr. ectopique]. Vezi definitia »
vrédnic (-că), adj. – 1. Demn, merituos. – 2. Capabil. – 3. Activ, muncitor, talentat. – Var. vrenic. Megl. vreadnic. Sl. vrĕdinŭ (Miklosich, Fremdw., 136; Cihac, II, 466; Tiktin), cf. bg. vrĕden, cr. vrednik. Vernic, adj. „demn”, pe care Graur, BL, XIV, îl explică prin sl. vĕrĭnikŭ „credincios”, nu este altceva decît var. lui vrenic. – Der. (în)vrednici, vb. (a face demn, a face merituos; refl., a merita; refl., a se face demn de, a binevoi să); vrednicie, s. f. (merit; capacitate, demnitate; hărnicie); nevrednic, adj. (nedemn; mizerabil); nevrednicie, s. f. (ticăloșie). Vezi definitia »
POLIPTÍC, polipticuri, s. n. Pictură alcătuită din mai multe panouri (articulate) care cuprind fiecare o scenă a compoziției de ansamblu. – Din fr. polyptyque. Vezi definitia »