CANȚÓNĂ s.f. 1. Poezie lirică medievală, divizată în mai multe strofe, care, la primii poeți (Dante, Petrarca), păstrează aceeași ordine a rimelor și a versurilor ca în prima strofă. 2. Cântec pe mai multe voci din epoca Renașterii, apropiat de cântecul popular. [< it. canzone]. Vezi definitia »

pușcúță, pușcúțe, s.f. (pop.) 1. pușculiță, pușcă mică. 2. pușcoci, pușcală de soc (pentru copii). 3. praștie. 4. (în sintagma, art.) de-a pușcuța = numele unui joc de copii. 5. (înv.) colivie mică. Vezi definitia »

cufúrtiță s.f. sg. (reg.) ființă mitologică cu care se sperie copiii. Vezi definitia »

scóică (-ci), s. f. – 1. Specie de moluște, cochilie. – 2. Os mort, tumoare pe tendon. – 3. Ureche, pavilion al urechii. – 4. Țintă cu cap de metal strălucitor, drept ornament. Sl. skolĭka (Miklosich, Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 332; Conev 53), cf. bg., pol. skojka, sb., cr., slov. skoljka. Vezi definitia »

MENOPÁUZĂ s. f. Fenomen fiziologic complex, care constă în încetarea definitivă a menstruației la femei, ca urmare a încetării funcției ovariene. [Pr.: -pa-u-] – Din fr. ménopause. Vezi definitia »