Definita cuvantului normal
NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural. ◊ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie normală (și substantivat, f.) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață, în punctul de contact; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact. ♦ Spec. Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic). 2. Care este conform cu o normă (1). ♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des.3. (Înv.; în sintagma) Școală normală (și substantivat, f.) = școală pedagogică. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu normal
batal, batal s. m. bărbat impotent. Vezi definitia »
PONDERÁL, -Ă adj. Referitor la greutate, din punctul de vedere al greutății. [Cf. fr. pondéral]. Vezi definitia »
PROLUVIÁL, -Ă adj. referitor la inundații. (< fr. proluviale) Vezi definitia »
CONFIGURAȚIONÁL, -Ă, configuraționali, -e, adj. (Livr.) Configurativ. [Pr.: -ți-o-] – Din engl. configurational. Vezi definitia »
CARDIÁL, -Ă adj. al cardiei. (< fr. cardiale) Vezi definitia »