Definita cuvantului normal
NORMÁL, -Ă, normali, -e, adj. 1. (Adesea adverbial) Care este așa cum trebuie să fie, potrivit cu starea firească, obișnuit, firesc, natural. ◊ Plan normal = plan perpendicular pe tangenta dusă într-un punct al unei curbe. Linie normală (și substantivat, f.) = a) dreaptă perpendiculară pe planul tangent la o suprafață, în punctul de contact; b) dreaptă perpendiculară pe tangenta la o curbă, în plan sau în spațiu, în punctul de contact. ♦ Spec. Sănătos (din punct de vedere fizic și psihic). 2. Care este conform cu o normă (1). ♦ (Despre mărimi) A cărei valoare este apropiată de valoarea întâlnită cel mai des.3. (Înv.; în sintagma) Școală normală (și substantivat, f.) = școală pedagogică. – Din fr. normal, lat. normalis, it. normale.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu normal
EXTRATEMPORÁL, -Ă adj. în afara timpului. (< engl. extratemporal) Vezi definitia »
GUVERNAMENTÁL, -Ă adj. De (la) guvern; al guvernului. [Cf. fr. gouvernemental]. Vezi definitia »
ATELENCEFÁL s. m. monstru care prezintă atelencefalie. (< fr. atélencéphale) Vezi definitia »
BIFUNCȚIONÁL, -Ă adj. cu dublă funcție. (< bi- + funcțional) Vezi definitia »
ANUÁL, -Ă adj. (adesea adv.) Care se întâmplă, se face în fiecare an sau o dată la un an. ♦ Care durează un an; corespunzător unui an. [Pron. -nu-al. / < lat. annualis, cf. it. annuale, fr. annuel]. Vezi definitia »