Definita cuvantului orbalț
ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, s. n., (2) orbalți, s. m. (Înv. și pop.) 1. S. n. Erizipel, brâncă. 2. S. m. Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din magh. orbánc.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orbalț
ULIÚȚ, uliuți, s. m. Ulișor. – Din uliu + suf. -uț. Vezi definitia »
sumúț, sumúțuri, s.n. (reg.) înfruntare cu vorba; sumuțare. Vezi definitia »
căpăț s.n. (reg. înv.) măsură de lemn cu care se ia vama la moară; căpete, căuș, gâf, mertic. Vezi definitia »
ȘPRIȚ1 s.n. Vin amestecat cu sifon sau cu apă minerală. [< germ. Spritzer]. Vezi definitia »
clefuștéț s.n. (mai ales la pl.) (reg.) mărunțișuri în dezordine, lucruri fără valoare. Vezi definitia »