Definita cuvantului orbalț
ORBÁLȚ, (1) orbalțuri, s. n., (2) orbalți, s. m. (Înv. și pop.) 1. S. n. Erizipel, brâncă. 2. S. m. Numele a două plante erbacee întrebuințate în medicina populară: a) plantă veninoasă, cu tulpina subțire, cu frunze mari și flori mici, albe-gălbui (Actaea spicata); b) silnică. – Din magh. orbánc.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu orbalț
SFIÉȚ, SFIÁȚĂ, sfieți, -e, adj. (Înv.) Sfios. [Pr.: sfi-eț] – Sfii + suf. -eț. Vezi definitia »
HULUDÉȚ, huludețe, s. n. Fusul țevii de la suveica războiului casnic de țesut. [Var.: huduléț s. n.] – Et. nec. Vezi definitia »
OÚȚ, ouțe, s. n. (Rar) Oușor (1). – Ou + suf. -uț. Vezi definitia »
desfăcăreț, desfăcărețe s. n. 1. deschizător de conserve. 2. deschizător de sticle. Vezi definitia »
CVARȚ s. n. v. cuarț. Vezi definitia »