Definita cuvantului perfecțiune
PERFECȚIÚNE, perfecțiuni, s. f. Însușirea de a fi perfect, starea a ceea ce este perfect; desăvârșire. ◊ Loc. adv. La perfecție = în mod desăvârșit, perfect. ♦ (Concr.) Lucru sau ființă perfectă, desăvârșită. [Pr.: -ți-u-, – Var.: perfécție s. f.] – Din lat. perfectio, -onis, fr. perfection.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu perfecțiune
CONOTAȚIÚNE s.f. v. conotație. Vezi definitia »
formatiune masiva, bulbiforma sau tubericuliforma, vascularizata si prevazuta cu rizomi, generata de embrion. Din ea rezulta un nou sporofit Vezi definitia »
a i se pune (cuiva) pata expr. 1. a avea o idee fixă; a urmări cu încăpățînare un scop. 2. a se enerva; a face o criză de furie / de nervi. Vezi definitia »
CAUȚIÚNE s.f. Sumă de bani sau obiecte prin care cineva garantează îndeplinirea unei obligații; (p. ext.) garanție. ♦ (Jur.) Sumă de bani depusă pentru lăsarea în libertate a infractorului pe timpul procesului penal. [Pron. ca-u-ți-u-. / cf. fr. caution, lat. cautio – precauție]. Vezi definitia »
REPUTAȚIÚNE s. f. v. reputație. Vezi definitia »