Definita cuvantului perfecțiune
PERFECȚIÚNE, perfecțiuni, s. f. Însușirea de a fi perfect, starea a ceea ce este perfect; desăvârșire. ◊ Loc. adv. La perfecție = în mod desăvârșit, perfect. ♦ (Concr.) Lucru sau ființă perfectă, desăvârșită. [Pr.: -ți-u-, – Var.: perfécție s. f.] – Din lat. perfectio, -onis, fr. perfection.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu perfecțiune
TRANSLAȚIÚNE s.f. v. translație. Vezi definitia »
DESUETÚDINE s.f. Încetare a respectării sau a exercitării unei legi etc. ◊ (Despre legi, obiceiuri etc.) A cădea în desuetudine = a ieși din uz, a nu mai fi folosit, a se perima. [Cf. lat. desuetudo, fr. désuétude]. Vezi definitia »
ILUZIÚNE s.f. v. iluzie. Vezi definitia »
CICERÓNE, ciceroni, s. m. Persoană special pregătită care conduce vizitatorii într-un muzeu, într-un oraș etc. – Din it. cicerone, fr. cicérone. Vezi definitia »
CHIETÚDINE s.f. Liniște, tihnă, calm. [Pron. chi-e-, scris și quietudine, var. cvietudine s.f. / < fr. quiétude, cf. lat.bis. quietudo]. Vezi definitia »