Definita cuvantului perfecțiune
PERFECȚIÚNE, perfecțiuni, s. f. Însușirea de a fi perfect, starea a ceea ce este perfect; desăvârșire. ◊ Loc. adv. La perfecție = în mod desăvârșit, perfect. ♦ (Concr.) Lucru sau ființă perfectă, desăvârșită. [Pr.: -ți-u-, – Var.: perfécție s. f.] – Din lat. perfectio, -onis, fr. perfection.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu perfecțiune
PEREMPȚIÚNE, perempțiuni, s. f. (Jur.) Stingere, încetare a unui proces prin depășirea termenului legal de introducere a acțiunii; perimare. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. péremption. Vezi definitia »
EXPLICAȚIÚNE s.f. v. explicație. Vezi definitia »
sămănciúne s.f. (înv.) asemănare. Vezi definitia »
ACCESIÚNE s. f. (jur.) mod de dobândire a unei proprietăți prin alipirea unui bun la altul mai important. (< fr. accession, lat. accessio) Vezi definitia »
bun de răzuit izmene expr. (d. – instrumente de tăiat) tocit. Vezi definitia »