POTERÍE s. f. olărie. (< fr. poterie) Vezi definitia »

FOCOMELÍE, s. f. (Med.) Anomalie congenitală constând în atașarea directă a labelor mâinilor și picioarelor la trunchi. – Din fr. phocomélie. Vezi definitia »

MACROSTOMÍE s.f. (Biol.) Mărire exagerată a orificiului bucal. [Gen. -iei. / < fr. macrostomie, cf. gr. makros – mare, stoma – gură]. Vezi definitia »

ordíe (ordíi), s. f. – Hoardă, mai ales, de tătari. – Var. (înv.) urdie, (h)oardă. Mr. urdie. Tc. ordu, urdu (Eguilaz 423; Loebel 71; Șeineanu, II, 373; Lokotsch 1594), cf. ngr. ỏρντί, bg. ordija, it. orda, fr. horde (› hoardă), sp. horda, germ. Horde. Sec. XVII, înv. Vezi definitia »

singhilíe, singhilíi, s.f. (înv.) hotărâre, dispoziție bisericească exprimată printr-un act public (prevăzută cu sigiliu). Vezi definitia »