Definita cuvantului pian
PIÁN, piane, s. n. 1. Instrument muzical format dintr-o cutie mare de rezonanță așezată pe trei picioare și dintr-o serie de coarde metalice, care vibrează când sunt lovite de niște ciocănele acționate prin apăsarea unor clape; clavir, pianoforte. ◊ Pian automat (sau electric) = pian acționat de un mecanism (alimentat la curentul electric), care execută automat anumite melodii înregistrate în prealabil pe niște suluri speciale de hârtie introduse în aparat. Pian cu manivelă = pian automat care funcționează prin învârtirea unei manivele. 2. Artă de a interpreta o compoziție muzicală la un pian (1). [Var.: (rar) piáno s. n.] – Din germ. Piano, fr. piano, it. piano[forte].
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu pian
JIÁN, -Ă, jieni, -e, subst. 1. S. m. și f. Locuitor din regiunea Jiului. 2. S. f. art. Dans popular românesc cu mișcare vioaie, răspândit în jurul Sibiului și în nordul Olteniei; melodie după care se execută acest dans; jieneasca, jianca. [Pr.: ji-an] – Jiu (n. pr.) + suf. -an. Vezi definitia »
MEROVINGIÁN, -Ă, merovingieni, -e, adj. Care aparține primei dinastii de regi ai statului franc, privitor la această dinastie. [Pr.: -gi-an] – Din fr. mérovingien. Vezi definitia »
MOZARTIÁN, -Ă, mozartieni, -e, adj. De Mozart, al lui Mozart; în maniera lui Mozart. [Pr.: -țar-ti-an] – Din fr. mozartien. Vezi definitia »
cujbán, cujbáne, s.n. (reg.) haină domnească, boierească. Vezi definitia »
șolcán, șolcáne, s.n. (reg.) os mare. Vezi definitia »