Definita cuvantului armonic
ARMÓNIC, -Ă, armonici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Bazat pe principiile armoniei1. 2. S. f. (Fiz.) Vibrație care însoțește vibrația fundamentală de același tip și care se produce cu o frecvență egală cu un multiplu întreg al frecvenței vibrației fundamentale. – Din fr. harmonique, lat. harmonicus.
Sursa: DEX '98
Sursa: DEX '98
Cuvinte ce rimeaza cu armonic
óblic (óblică), adj. – Pieziș. Fr. oblique, din lat. obliquus. Accentul se poate datora influenței lui oblu. – Der. oblicitate, s. f., după fr. obliquité. Vezi definitia »
emiclíc (emiclícuri), s. n. – Rație, porție. Tc. yemekli (Șeineanu, III, 51). Sec. XVIII, înv. Vezi definitia »
PSIHOSOCIOLÓGIC, -Ă adj. Referitor la psihosociologie. [Cf. fr. psychosociologique]. Vezi definitia »
zémnic (reg.) s. n., pl. zémnice Vezi definitia »
ETANÓIC adj. acid ~ = acid acetic. (< fr. éthanoïque) Vezi definitia »